Se face mult caz, in zilele acestea, pe Facebook si pe bloguri deopotriva, de apropiata renastere a brandului Anticipatia, recent achizitionat de editura Nemira. O intreprindere cit se poate de laudabila, pe care am popularizat-o cu placere si careia ii dorim succes.
In corul de aplauze, mi-a atras atentia o afirmatie a lui Nicu Voicu, pe blogul FanSF, aici, care spune cam asa: „Nemira a facut un pas important in unirea tuturor sefistilor din tara noastra sub acelasi stindard.” Iar in comentariile acestei postari, tot Nicu explica: „Unire la nivelul care era pe acele vremuri, adica nu conta din ce factiune faceai parte, era o onoare sa fii publicat in Anticipatia. Iar unirea tututor sefistilor este un deziderat major pentru tot fandomul”.
…Si-mi aduc aminte de-o istorie, poate apocrifa, povestita de un amic apropiat la recent-incheiatul tirg de carte, cu Alexandru Mironov – aflat pe atunci pe cai mari, ministeriali – care era din cale-afara de deranjat de aparitia pe piata a altor reviste si de concurenta pe care niste indivizi de care nu auzise nimeni indrazneau sa i-o faca revistei unice. Acelasi domn Mironov – director onorific al viitoarei intreprinderi, conform comunicatului de presa al noilor stapini ai brandului – care vorbeste despre viitoarea Anticipatie ca fiind printre „incercarile de a readuce coerenta in randurile iubitorilor de stiinta, imaginatie, fantezie”. Din nou, „coerenta”, deci acelasi lucru ca si odinioara. Mai tineti minte? „Strins uniti in jurul partidului…”
Se prea poate sa fie unirea asta deziderat pentru fandom, dar fie-mi iertata dizidenta, dintr-un fandom „unit in cuget si simtiri” nu imi doresc sa fac parte. De ce ne-am uni cu totii in jurul unuia sau altuia? Lumea deplinge de zor, de-o vreme incoace, polarizarea existenta in F&SF. Pentru unii, e o problema ca exista doua organizatii ale fanilor (SRSFF si ArcaSF). Sa fie oare o problema si ca avem mai multe reviste, si nu una singura, in jurul careia sa fim „strins uniti”? Ce va urma? Vom infiera cu minie proletara indrazneala altora decit editura oficiala de a publica romane F&SF? Alt flashback: editorialul odios al lui Albescu, prin care ii spurca pe capitalistii de la Multistar care indraznisera sa cumpere copyrightul la romanul lui Clarke care ar fi trebuit sa apara (fara copyright) in Almanahul din ’91, ala cu dimensiune atipica…
Mai spune Nicu Voicu: „SF-ul este pasiune si inima, de asta am spus ca e nevoie de unire, in acest fel poate vom avea sansa ca sa citim numai “bunaciuni” de carti.” Nu, Nicule. SF&F inseamna si o afacere. SF&F inseamna si competitie. Pentru felii de nisa, pentru drepturi de autor, pentru a lucra cu cei mai buni traducatori, pentru a colabora cu cei mai valorosi dintre autori.
Prin urmare, urind succes Anticipatiei celei noi, sub noua tutela, cu convingerea ca vom avea o revista de elita, fiindca, nu-i asa, „Pe cine nu-l duce capul sa priceapa un anunt simplu, nu-l va duce capul nici sa scrie un text selectionabil” (Valentin Nicolau dixit), am sa fac opinie separata si-am sa spun ca nu, eu nu vreau unire si nici nu suspin nostalgic cu gindul la CPSF-ul de altadat’, Anticipatia aia de odinioara. Vreau o Anticipatie noua si proaspata, care sa fie o concurenta serioasa pentru Galileo, pentru site-ul SRSFF, pentru Nautilus si Helion si Gazeta SF, caci competitia nu poate decit sa stimuleze si calitatea, si creativitatea. Nu vreau sa ne unim cu totii ca sa avem parte de bunaciunile F&SF la care viseaza Nicu. Dimpotriva, vreau sa ne vedem fiecare de treaba si sa dam ce avem mai bun.
