James S.A Corey (pseudonimul lui Ty Franck si Daniel Abraham) a debutat fulminant in 2011, cu primul volum din seria Expense – Leviathan Wakes, o space-opera clasica, dar dupa care cititorii se pare ca au fost infometati pentru ca a fost nominalizata la aproape toate premiile SF americane.
La sfirsitul primului volum, care a avut un final bun, incheind perfect povestea principala, dar lasind și loc pentru continuare, protomolecula a fost dirijata pe planeta Venus, salvindu-se astfel Pamintul de la dezastru. In Caliban’s War insa, transformarile suferite de Venus si aparitia unor creaturi misterioase, mortale si invincibile duc din nou Sistemul Solar in pragul razboiului si al anihilarii.
Personajul care leaga cele doua carti este capitanul Holden, idealist si incapatinat ca intotdeauna. Spre deosebire de Leviathan Wakes, in aceasta carte avem si punctele de vedere ale unor personaje feminine: Bobbie, un urias si abil soldat de pe Marte, si Avasarala, subsecretarul Natiunilor Unite si unul dintre cei mai puternici oameni din univers. Acestea doua sint, de fapt, de departe cele mai interesante si mai bine realizate dintre cele patru personaje principale ale cartii, oferindu-ne doua femei, fiecare foarte puternica in felul ei: Bobbie prin capacitațile fizice, iar Avasarala prin cele intelectuale. Cel care mi-a placut cel mai putin este Prax, un tata pentru care nimic nu conteaza decit sa-si regaseasca fetita rapita.
Corey continua evenimentele petrecute in Leviathan Wakes, dar din pacate Caliban’s War este mult prea asemanator cu primul roman al seriei, care, pe linga faptul ca se citea cu foarte mare placere, era si plin de promisiuni cu privire la ceea ce se intimpla in continuare. A doua carte ramine la fel de placuta si de pasionanta, insa nu reprezinta nici un fel de evolutie fata de romanul precedent. Intr-un articol anterior mi-am exprimat speranta ca cei doi scriitori vor avea mai mult curaj cu aceasta carte si ca vor duce aceasta space-opera pe carari mai putin umblate, dar din pacate acest lucru nu se intimpla.
Plus ca, dupa ce am citit cartile lui McAuley, Reynolds sau Robinson, in care locurile colonizate si oamenii colonizatori s-au transformat reciproc in moduri care mai de care mai profunde si mai interesante, nu pot sa nu simt faptul ca romanul Caliban’s War este o space-opera care se putea petrece oriunde in univers, in ea fiind inlocuite doar diferitele sisteme solare cu planetele si satelitii Sistemului Solar. Atit oamenii, cit si locurile in care acestia traiesc sint dezamagitor de asemanatoare, atit intre ele, cit si cu Pamintul si locuitorii lui din zilele noastre.
Un lucru care insa m-a surprins la Caliban’s War a fost faptul ca de multe ori m-am oprit si am ris cu pofta de discutiile personajelor, mai ales ale celor patru membri ai echipajului navei Rocinante de care am constatat, tot cu surprindere, ca m-am atasat destul puternic (Caliban’s War am citit-o in acelasi timp cu Redshirts si a fost o surpriza sa constat ca nu cartea lui Scalzi a fost cea amuzanta; dar despre Redshirts voi vorbi saptamina viitoare).
Caliban’s War nu este o carte slaba. La fel ca Leviathan Wakes, este o space-opera bine scrisa, dar daca primul volum al seriei era ridicat de prezenta promisiunilor, acesta este coborit, in cazul celui de-al doilea volum, de neindeplinirea lor. Insa voi astepta, cu speranta inca, si al treilea volum pentru a-mi forma o opinie definitiva.
