Pe site-ul in limba romana, Vocea Rusiei publica astazi un articol intitulat „Romania se pregatește de razboi?”, in care se interpreteaza punctul 2 de pe ordinea de zi a ședinței CSAT care prevede realizarea, in cadrul NATO, a unui plan de contingența pentru Romania.
”Atunci cand termenul se utilizeaza in cazul relatiei dintre o tara-membra si NATO, un „contingency plan” presupune elaborarea unui set concret de actiuni pentru situatia in care acest stat intra intr-un conflict militar“, se arata in material. Autorul, editorialistul Valentin Mandrașescu, se intreaba in final „pentru ce razboi se pregateste Romania?”.
„De obicei, lectura agendei sedintelor CSAT este plictisitoare, insa agenda sedintei de astazi (marti, 5 februarie 2013) este o exceptie de la regula”, incepe analiza publicata de Vocea Rusiei.
Autorul include in articol agenda ședinței Consiliului Suprem de Aparare a Țarii, dupa care spune ca presa locala a acordat atenței punctelor referitoare la implicarea Romaniei in „micul razboi colonial al președintelui Hollande”, privatizarea CFR Marfa deși „desi jocul a fost facut deja. Romania nu mai are suveranitate economica, deciziile cu caracter economic fiind luate de FMI. In aceste conditii, numai in visele frumoase ale nationalistilor romani, CSAT-ul ar putea pune piciorul in prag, blocand privatizarea acestei intreprinderi cu caracter strategic” și „operatiunea dezastruoasa din Algeria”, dupa care trece la punctul pe care autorul il considera cel mai important, acela legat de „contingency plan”.
„In analiza documentelor oficiale ale statului roman exista o regula de baza: cele mai importante parti sunt cele traduse din engleza. Regula a functionat perfect atat in cazul acordului de coabitare (de fapt, capitulare) semnat de Victor Ponta, cat si in cazul agendei CSAT. Elaborarea unui plan de contingenta (de fapt, „contingency plan”), nu este o procedura obisnuita”, se arata in articol.
Articolul ofera și o posibila explicație pentru acest fapt: Potrivit acestuia, in terminologia uzuala a NATO, termenul presupune „elaborarea unui set concret de acțiuni pentru situația in care acest stat intra intr-un conflict militar”, și, totodata, identificarea potențialului inamic, despre care editorialistul spune ca este obligatorie pentru planul de contingența. „ Ce este un „plan de contingenta” in terminologia uzuala a NATO?
Atunci cand termenul se utilizeaza in cazul relatiei dintre o tara-membra si NATO, un „contingency plan” presupune elaborarea unui set concret de actiuni pentru situatia in care acest stat intra intr-un conflict militar. Pana acum, asemenea planuri oficiale au fost elaborate doar pentru urmatoarele tari: Estonia, Letonia, Lituania si Polonia.
Tarile baltice au cerut elaborarea unui plan pentru cazul unui conflict militar cu Rusia si s-au zbatut cinci ani pentru ca NATO sa accepte aceasta cerere si sa elaboreze planul. Polonia a cerut elaborarea unui plan pentru un eventual conflict militar cu Belorus, iar apoi planul a fost „upgradat” pentru un eventual conflict cu Rusia. In acest context apar doua aspecte importante. Primul: aceste planuri se elaboreaza la cererea tarii-membru. Al doilea: de obicei, Germania se opune elaborarii unor planuri de acest gen (asa a fost in toate cazurile de pana acum), iar reprezentantii aripii radicale a conducerii americane SUA sustin asemenea initiative.
Germania se opune unor initiative de acest gen deoarece elaborarea unor „contingecy plans” presupune stabilirea exacta a tarilor cu care exista riscul intrarii intr-un conflict militar, ceea ce conduce la o racire drastica a relatiilor cu aceste tari si alte consecinte nefaste. Un „contingency plan” nu presupune raspunsul la o intrebare generalizata de genul „ce se intampla daca intram in razboi?”, ci presupune un raspuns la intrebari precise si punctuale de genul „ce se intampla daca incepe un razboi cu Ucraina?”, „ce se intampla daca incepe un razboi cu Rusia?” etc.”
Articolul ofera și o replica pentru un eventual raspuns de genul „Pregatim un plan pentru eventualitatea unor operațiuni defensive”, afirmand ca realitatea arata ca niciuna dintre recentele operațiuni ale țarilor membre NATO nu a fost defensiva. „Desigur, apologetii NATO vor spune ca asemenea planuri se pregatesc doar pentru eventualitatea unor operatiuni defensive, dar realitatea incontestabila arata ca niciuna dintre operatiile recente ale tarilor NATO (Libia, Irak, Serbia) nu a avut caracter defensiv, toate fiind de fapt niste razboaie de agresiune”.
Concluzia materialului este ca aceasta masura luata de CSAT are ca rezultat atragerea atenției, intrebarea din final fiind: „pentru ce razboi se pregatește Romania?”. „Exista analisti care considera ca etalarea in public a intentiilor de elaborare a acestor planuri nu este altceva decat rezultatul dorintei unor tari de a atrage atentia. Din aceasta perspectiva se poate spune ca scopul a fost atins, iar atentia a fost atrasa. Ce urmeaza? Depinde de raspunsul la intrebarea: daca Romania se pregateste de razboi, atunci pentru ce razboi se pregateste Romania?”, incheie Valentin Mandrașescu.
