In cadrul acestei analize nu vor fi luate in calcul aspectele ecologice care merita un studiu aparte. Aceasta analiza se refera numai la bani, mai concret la sumele de bani pe care statul si, implicit, cetateanul nu le vor incasa din exploatarea miniera de la Rosia Montana.

Guvernul Ponta sustine ca a reusit o performanta mirifica atunci cand a ajuns la o redeventa de 6%, iar Daniel Chitoiu a declarat in repetate randuri ca aceasta redeventa este buna in comparatie cu redeventele din alte tari. Guvernul Ponta minte. Jurnalistii si formatorii de opinie cumparati de RMGC mint si ei.

In „Acordul privind unele masuri aferente exploatarii minereurilor auro-argentifere din perimetrul Rosia Montana” la art 2. „Beneficiile statului roman”, se specifica faptul ca bugetul de stat va incasa aproximativ 2,3 miliarde de dolari. Modul in care guvernul roman a ajuns la aceasta cifra va ramane, probabil, pe veci o enigma invaluita in mister, dar vom lua aceasta cifra drept referinta si baza de comparatie.

Pentru a intelege cum se compara suma pe care statul roman crede ca o va incasa de la RMGC, vom face cateva calcule proprii, utilizand numai si numai datele din documentele oficiale ale RMGC si Gabriel Resources. Din prezentarea pentru investitori facuta de Gabriel Resources in februarie 2013, rezulta ca se intentioneaza extractia a 14,6 milioane de uncii de aur. Pentru calculele noastre, vom utiliza un cost de extractie de 335 dolari pe uncie, preluat din aceeasi prezentare. La pretul curent al aurului, adica aproximativ 1400 dolari pe uncie, valoarea depozitului de aur de la Rosia Montana valoreaza aproximativ 20,44 miliarde de dolari, iar profitul pe care Rosia Montana Gold Corporation il va obtine din exploatarea doar a aurului va fi de aproximativ 15,55 miliarde de dolari. Pentru simplitate, in acest calcul nu includem argintul si metalele rare care ar putea fi chiar mai valoroase decat resursele de aur.

Acum avem doua baze de impozitare: 20,44 miliarde de dolari pentru redevente si 15,55 miliarde de dolari pentru impozitul pe profit, deci putem compara situatia din Romania cu situatia din alte tari. Spre deosebire de alte tari, in Romania nu s-a facut o licitatie deschisa si transparenta in vederea alocarii dreptului de exploatare de la Rosia Montana. Chiar si in Africa, statele organizeaza licitatii si companiile miniere platesc preturi competitive pentru licentele de exploatare pe langa redevente si taxe. Mai mult, in comparatie cu tarile din Africa si Asia, Romania are cel mai lax regim de impozitare a companiilor miniere straine.

Sa vedem cat ar fi obtinut Republica Congo din exploatarea de la Rosia Montana. In Republica Congo, redeventa este de 5% insa impozitul pe profitul companiilor miniere este de 30% la care se adauga pretul de licitatie al licentei de exploatare. Pentru a bloca trucurile companiilor multinationale care obisnuiesc sa-si micsoreze profitul impozabil prin contracte de prestari servicii, prin credite de la banci straine sau vanzarea metalului la pret redus, codul fiscal al Republicii Congo prevede taxarea punitiva a contractelor cu beneficiari externi, rata fiind de 20%. Prevederi asemanatoare exista in legislatia tarilor din Asia si Africa, dar lipsesc in Romania. Daca in cazul Rosia Montana s-ar fi aplicat regimul fiscal din Republica Congo, statul ar fi incasat 5,68 miliarde de dolari, adica cu 3,38 miliarde de dolari mai mult. Din perspectiva impozitarii companiilor miniere straine, statul congolez este de 2,47 ori mai performant, decat statul roman.

Republica Congo nu este o exceptie de la regula. De fapt, exista state africane cu impozite si redevente mai mari. Daca Rosia Montana era in Ghana, statul ghanez ar fi obtinut din taxe si redevente 6,46 miliarde de dolari, adica de 2,81 ori mai mult decat statul roman. In Ghana, impozitul pe profitul companiilor miniere este de 35%, iar redeventele sunt de 5%.

Pana la inceputul secolului XXI, statele africane acordau licente de exploatare numai prin negociere directa, iar ratele de taxare si redeventele se stabileau individual. In contractele incheiate in acea perioada se stabilea imposibilitatea schimbarii regimului fiscal. Dupa decenii de saracie si coruptie, chiar si cele mai inapoiate state africane au renuntat la aceasta practica si cauta acum metode de a anula contractele vechi. Din aceasta perspectiva se poate spune ca „Romania europeana” a secolului XXI este tratata ca un stat african din anii ’60 ai secolului trecut.

Nici in Asia nu exista un regim la fel de prietenos cu colonizatorii economici ca cel din Romania. Tara cu cele mai prietenoase taxe miniere este Indonezia, dar chiar si acolo RMGC ar fi platit 4,65 miliarde de dolari (25% impozit pe profit, 3,75% redeventa), adica de 2 ori mai mult decat in Romania, iar la aceste taxe s-ar fi adaugat costul de licitatie al licentei si taxele de proprietate. Ar mai fi o mica problema: regimul de impozitare este atat de prietenos, deoarece legea prevede obligatia investitorilor straini de a vinde statului indonezian sau unui investitor indonezian 51% din actiunile companiei care face exploatarea dupa ce trec zece ani de la acordarea licentei. Preturile unor asemenea vanzari sunt intotdeauna derizorii.

In Filipine, RMGC ar fi platit 7,07 miliarde de dolari (35% taxa pe profit, 8% redeventa), adica 300% fata de cat plateste in Romania. Daca Victor Ponta si-a angajat o bona filipineza, poate angajeaza la guvern si un ministru filipinez? Daca guvernul USL nu stie sa negocieze si nu stie sa scrie legislatie fiscala, poate un filipinez se descurca? Daca un jurnalist poate face rost de Ghidul Global al Taxelor si Impozitelor editat de PricewaterhouseCoopers si de documentele oficiale ale Gabriel Resources pentru a face un calcul comparativ, atunci de ce nu o poate face premierul Ponta sau ministrul Chitoiu?

Intr-un final, se poate face o comparatie cu suma pe care RMGC ar fi platit-o in Quebec. Daca luam in calcul impozitul federal pe profit (15%), la care se adauga impozitul regional pe profit (10%) si impozitul regional pe activitati miniere (16%), RMGC ar fi platit statului 6,37 miliarde de dolari, adica cu 4,07 miliarde de dolari mai mult decat in Romania. Acum devine clar de ce compania Gabriel Resoruces este listata la bursa din Toronto, dar prefera sa exploateze aur in Romania. Politicienii din Romania sunt mult mai maleabili decat functionarii fiscului canadian, nu-i asa?

In concluzie: guvernul Ponta a negociat conditii financiare care prejudiciaza statul si cetateanul. Au obtinut cu aproximativ 3,38 miliarde de dolari mai putin decat prevede legislatia din Republica Congo si cu 4,77 miliarde de dolari mai putin decat prevede legislatia din Filipine. Cei care sustin ca exploatarea de la Rosia Montana este avantajoasa economic pentru Romania fie nu stiu sa numere, fie stiu sa numere doar banii primiti de la echipa de relatii publice a Rosia Montana Gold Corporation.