Luptatorii din An-Nusra, aliatii ultrareligiosi ai Armatei Libere Siriene si laice, incep sa-si stranga catrafusele si sa le doseasca in locuri presupus mai sigure. Zic ”presupus”, fiindca dronele (jucariile preferate ale presedintelui Obama) stau ciorchine in zona. In mutari e si armata lui Bashar Al-Assad, cautand sa-si ingroape ce are mai de pret ca tehnica de lupta, in buncarele construite prin anii ’70 de Hafez Al-Assad (inainte de iesirea pe piata a rachetelor inteligente de croaziera Tomahawk).
Amanarea atacului american le-a oferit beligerantilor un avantaj tactic, pe care fiecare il foloseste cum poate mai bine.
Sa recapitulam. Cine lupta in Siria? Pe de o parte, trupele presedintelui Al-Assad. Unul dintre comandanti e chiar fratele sau mai mic, Maher, un cleptocrat crud si smintit, cel care se presupune ca ar fi protagonistul din inregistrarea serviciilor secrete israeliene, comandand atacul chimic din 21 august. (Greu de crezut ca Maher – smintit, nu prost – nu-si transmite ordinele pe o linie securizata). Langa armata, sunt temutii Shabiha (intr-o traducere aproximativa – ”Umbrele”, ”Fantomele”), politia politica a regimului. Pentru Al-Assad lupta si militiile Hezballah. Au mai luptat – pana cand au trecut de partea rebelilor – si militiile Hamas (sponsorizate de decenii de guvernul de la Damasc, cu banii iranienilor). Bratul inarmat al opozitie siriene e Armata Libera Siriana. Alcatuita din cetateni sirieni (multi dintre ei dezertori din armata regimului), e considerata de Statele Unite si aliatii sai stindardul libertatii si democratiei, bratul inarmat al opozitiei politice. Toti sunt laici, in frunte cu colonelul Riyad Al-Assad (coincidenta de nume cu a dictatorului de la Damasc). Alaturi de Armata Siriana Libera, misuna o multime de factiuni si brigazi jihadiste – Harakat Ahrar ash-Sham Al-Islami (Miscarea Islamica a Oamenilor Liberi ai Levantului), Suqur al-Sham (Vulturii Levantului), Liwa al-Islam (Steagul Islamului), mercenari irakieni, palestinieni, ceceni, afgani, croati – care fac din Siria epicentrul jihadismului mondial. Insa cei mai eficienti aliati ai Armatei Libere Siriene sunt cele doua francize Al-Qaeda: Dawlat al-ʾIslamiyya fi al-Iraq wa-l-Sham (Emiratul Ismalic al Irakului si Levantului, cunoscut de vestici sub acronimul ISI) si fratii lor mai nou infiintati – Jabhat An-Nusra li-Ahl Ash-Sham (Frontul de Sprijin pentru Poporul Siriei Mari). Atat ISI, cat si An-Nusra au brigazi disciplinate si bine pregatite, iar aportul lor in ofensivele anti-regim sunt mai feroce si mai eficiente decat ale Armatei Siriene Libere. Colonelul Riyad al-Assad ii numeste ”fratii nostri intru Islam” si, fara ajutorul lor, Armata Siriana Libera (cu tot suportul logistic pe care il primeste din afara) ar fi fost demult infranta de trupele guvernamentale.
Si tabara luptatorilor pentru libertate comite crime de razboi in serie – executii sumare ale sustinatorilor regimului de la Damasc (The New York Times a publicat ieri imagini terifiante), acte de terorism (cine vrea sa-si confectioneze o bomba artizanala are know-how pe siteurile ISI), torturi, folosirea civililor ca scuturi umane. Unul dintre cele mai cunoscute sloganuri ale extremistilor Al-Qaeda e ”Crestinii la Beirut, allawitii in morminte!”.
Razboiul civil din Siria e un razboi murdar, in care fiecare dintre parti are demonii ei.
Ieri, la conferinta de presa care a urmat Summitului G20 de la Sankt Petersburg, presedintele Barack Obama a fost de trei ori intrebat, daca – in cazul in care nu va primi aprobarea Congresului – va ataca, totusi, Siria, De trei ori a evitat intrebarea. (Aceeasi intrebare a primit-o si John Kerry, la intalnirea de saptamana trecuta cu senatorii, si a evitat un raspuns transant).
Ce stim pana astazi? Ca Statele Unite intentioneaza sa procedeze la un atac limitat asupra Siriei, avand ca obiectiv descurajarea lui Bashar Al-Assad de a mai folosi armament chimic. Cu alte cuvinte, diminuarea capabilitatilor militare ale regimului de la Damasc. Imensele depozite de armament chimic sunt imposibil de atins – cum explica generalul Dempsey, seful Statului Major Interarme – fara o interventie la sol, pe care americanii o exclud categoric. E foarte probabil insa ca Tomahawkurile sa tinteasca si taberele rebelilor jihadisti (liderii An-Nusra au declarat explicit ca, in afara regimului Assad, pe care vor sa-l inlocuiasca cu unul teocratic, au doi dusmani de moarte – America si Israelul). Daca nu se va intampla asta, vom asista la situatia incredibila in care Statele Unite vor fi obligate sa lupte (si) de partea Al-Qaeda. Caz in care, doi doctori, ambii chirurgi oftalmologi de formatie, aflati fiecare pe baricada lui, dusmani ireconciliabili, unul siit si celalalt sunnit, isi vor freca mainile de bucurie: dr. Bashar Al-Assad si dr. Ayman Al-Zawahiri (urmasul oficial al lui Osama bin Laden).
