Fostul presedinte al Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a fost un bogeyman util pentru Europa. Succesorul sau, Joe Biden, se dovedeste a fi mult mai complicat, un prieten care spune toate lucrurile corect, dar te lasa in impas cand conteaza.
De la retragerea surprinzatoare a Washingtonului din Afganistan pana la explozia transatlantica din cauza vanzarilor de submarine catre Australia (AUKUS) si, acum, o disputa tot mai mare asupra Legii de reducere a inflatiei (IRA), care ofera stimulente fiscale si subventii intreprinderilor ecologice din SUA, administratia Biden a spus: de nenumarate ori, a prins Europa cu nerabdare.
La fiecare noua usurare perceputa, europenii exprima soc, frustrare si consternare: cum ar putea Washington sa nu isi consulte aliatii sau, cel putin, sa-i informeze despre planurile sale? Intre timp, raspunsul american este intotdeauna o varianta de: Teribil de rau, nici macar nu ne-am gandit la asta.
Dinamica de baza este una a indiferentei politicoase. In ciuda angajamentului reinnoit al Washingtonului fata de NATO si a cheltuirii masive de arme si fonduri pentru a ajuta Ucraina sa se apere impotriva Rusiei, SUA ramane constant concentrata pe ceea ce majoritatea percep a fi principala sa provocare existentiala: China.
In aceasta ecuatie, Europa este adesea o idee ulterioara. Doar ca multi de pe aceasta parte a Atlanticului nu au reusit sa inteleaga mesajul – sau sa traga concluzii despre ceea ce inseamna pentru viitorul blocului – preferand in schimb sa interpreteze un scenariu de indignare si remonstrari.
Un exemplu actual este argumentul transatlantic inflorit cu privire la IRA lui Biden.
Luni in pregatire, minutios intocmit pe Capitol Hill, legislatia reprezinta cel mai bun efort bipartizan al Washingtonului de pana acum pentru a-si decarboniza economia si a se pregati pentru decuplarea de China. Proiectul de lege reprezinta 369 de miliarde de dolari pentru programele energetice si climatice, inclusiv miliarde de subventii finantate de contribuabili pentru productia de vehicule electrice in interiorul SUA.
Se intampla ca este un potential dezastru pentru Europa.
Pe fondul unei crize energetice care are o mare parte din economia Uniunii Europene privind intr-un abis, presedintele francez Emmanuel Macron a condus acuzatia impotriva IRA lui Biden, acuzand Washingtonul ca mentine un „dublu standard” in materie de energie si comert. El a cerut Europei sa raspunda in natura prin lansarea propriului plan de subventii, ceea ce a determinat o vizita a reprezentantului american pentru comert, Katherine Tai, la o reuniune a ministrilor comertului din UE la Praga, pe 31 octombrie.
Dar, in loc sa incerce sa-i convinga cu concesii, Tai i-a invitat sa se urce la bordul trenului din China, lansand propriile subventii – ceea ce nu au vrut europenii sa auda.
Potrivit unui diplomat UE care a vorbit inaintea reuniunii ministrilor comertului, membrii blocului inca spera ca Biden va trimite IRA inapoi la Congres pentru redimensionare, o perspectiva pe care oficialii americani spun ca este la fel de probabila ca anularea Zilei Recunostintei.
Rezultatul este ca Europa s-a intors acum pe un teritoriu familiar: invinetita, confuza si se lupta pentru un raspuns, in timp ce nu reuseste sa-si formuleze propria strategie coerenta de a lupta cu China. Si in loc sa primeasca solidaritate de la Washington intr-un timp de razboi, ei simt ca SUA s-au manevrat intr-o pozitie perfecta pentru a absorbi investitii din Europa.
Contururile unui raspuns UE la IRA au inceput sa prinda contur la inceputul acestei saptamani, cand Parisul si Berlinul – abia recent revenit la termeni de vorbire dupa o cearta – au cerut impreuna un plan UE de subventionare a industriilor interne.
Dar acest plan este probabil la cateva saptamani, chiar si luni, departe de a deveni realitate. Si chiar daca toate cele 27 de tari ale UE reusesc sa ajunga la un acord, liderii lor vor fi nevoiti sa injecteze aproape atat de multi bani pe cat a alocat Washingtonul, deoarece majoritatea tarilor UE urla inca de durere din cauza pretului ridicat al gazului – multe dintre ele importa acum de la terminalele de gaze naturale lichide din Texas.
Din nou, America lui Biden se ingrijeste de interesele sale, in timp ce UE stanga sa geme despre semnale ratate, sentimente ranite si practici neloiale.
Tragedia pentru Europa este ca acest lucru se intampla intr-un moment in care relatiile transatlantice sunt menite sa fie la cote maxime. Alegerile lui Biden, urmate de razboiul din Ucraina si investitia masiva a Washingtonului in sustinerea flancului estic al NATO, au fost menite sa semnaleze revenirea decisiva a SUA in sfera europeana.
Dar ceea ce descopera europenii este ca razboiul din Ucraina este doar o fateta a duelului strategic mai mare al SUA cu China, care va avea intotdeauna prioritate fata de interesele UE.
A fost adevarat sub Trump si ramane adevarat si sub succesorul sau. Doar ca mesajul este transmis intr-un stil diferit.
Pe termen lung, indiferenta politicoasa a lui Biden se poate dovedi mai mortala.
