De la 4,65 lei/euro la sfarsit de iulie si inceput de august, cursul a coborat in ultima perioada sub 4,5, ceea ce le da sperante celor care au contractat credite in valuta ca ar mai fi loc in jos. Din pacate, e improbabil ca rata de schimb sa scada sub 4,465 lei/euro deoarece atat BNR, cat si Finantele au de returnat bani FMI si trebuie sa-i cumpere din piata
Cursul de schimb s-ar putea inscrie in urmatoarele trei luni in intervalul 4,465-4,62 lei/euro, banda de variatie ce nu are legatura cu tensiunile politice, ci doar cu transele scadente. O presiune suplimentara vine din refacerea „buffer”-ului de lichiditate, dar, chiar daca acesta ar fi fost intact, Ministerul Finantelor Publice (MFP) tot ar fi realizat achizitii din piata.
Ultimele actiuni ale BNR arata ca aceasta incearca sa nu ofere pietei suficienta lichiditate in moneda nationala in speranta ca „foamea de lei” va constrange bancile comerciale sa vanda valuta, si cu leii obtinuti sa liciteze pentru titlurile statului.
Bancile fac acest lucru, merg cu resursele la licitatiile MFP, dar Trezoreria Statului le refuza in totalitate ofertele spunand ca pretind dobanzi prea mari. Si problema este ca, intr-un asemenea context, institutiile financiare se vor intoarce cu lei pe piata valutara unde vor cumpara euro la orice nivel. Iata un factor suplimentar de presiune pe curs pe langa cererea BNR si MFP.
„Bula speculativa” a aprecierii
Un alt element de presiune e reprezentat de cererea de valuta a multinationalelor, carora li s-a redus simtitor business-ul ca urmare a migrarii unei parti a consumului in economia subterana, pe fondul majorarii taxelor, in special a TVA. Altfel spus, subsidiarele de aici nu mai au nevoie de tot atat de multe credite intra-grup, „investitiile” se repatriaza, si in hipermaketuri se observa cum scade atat volumul de marfa, cat si sortimentul.
Un ultim factor de presiune care a aparut dupa ce cursul a „scapat” peste 4,42 lei/euro e migrarea economisirilor populatiei din lei in valuta, astfel incat numerarul care se „inghesuie” mai nou in casieriile bancilor e constituit din euro si dolari, nu din lei, ca in urma cu cateva luni.
Poate ca situatia ar fi stat altfel daca in anii anteriori, pe o crestere de lichiditate – si nimic mai mult -, cursul n-ar fi coborat la 3,2 lei/euro. Cu alte cuvinte, pentru ca intrarea masiva a banilor de pana in 2008 – atunci cand investitiile straine au fost de 15 ori mai mari decat la momentul actual – nu a gasit suficiente afaceri in economia romaneasa, a „umflat” leul.
Un astfel de curs nu doar ca a stimulat importurile si nu s-a constituit intr-un obstacol la iesirea banilor, ci a incurajat puternic si creditul in valuta, care si-a triplat in prezent neperformanta dupa o depreciere de 45%.
Nu BNR, ci bancile trebuie sa faca profit
Bine totusi ca BNR ne aprovizioneaza cu stiri pozitive. Guvernatorul Isarescu a declarat ca banca centrala a cumparat 10 miliarde de euro la 3,1-3,5 lei/euro pentru a nu lasa cursul sa scada la 2,5 si acum, cand a rambursat la FMI prima transa, a obtinut „un profit bunicel, cam cat am facut profit in jumatate de an”.
Avand in vedere aceasta veste buna, intrebarea este din ce s-a facut mai mult profit: din returnarea „ratei” catre FMI sau din tulburarile de pe scena politica?
Pana va veni raspunsul la aceasta intrebare, trebuie precizat ca bancile comerciale au ca principal scop profitul, nu cele centrale. De pilda, banca centrala a Elvetiei prefera sa nu realizeze profit si sa-si indeplineasca obiectivele de politica monetara, cum ar fi mentinerea unor dobanzi real pozitive. La fel procedeaza si banca centrala a Suediei.
Intrebarile adresate in aceasta saptamana de „Finantistii” sunt: 1. Cursul de schimb a scazut in ultima perioada, unde credeti ca se va plasa in urmatoarele 3 luni? Dar in urmatoarele 6 luni?
2. Primul cupon platit in contul obligatiunilor americane a echivalat cu o dobanda la lei de 30% anual (incluzand deprecierea leului fata de dolar). Considerati mare o astfel de dobanda, platita in contul unui „buffer”?
Florin Citu, analist independent
1. Tendinta de depreciere a monedei locale ramane neschimbata in urmatoarele 6 luni. Avand in vedere regimul de politica monetara din Romania ma astept la o medie a cursul de schimb de 4,6 lei/euro.
Totusi, o deteriorare peste asteptari a situatiei din zona euro ar putea impinge aceasta medie spre 4,8 lei/euro.
2. Intrebarea e retorica, nu-i asa? Este evident ca un asemenea randament platit de o economie care creste cu 1% pe an e prohibitiv si influenteaza negativ potentialul de crestere.
Plata unui astfel de cupon arata cat de prost a fost administrata (si este in continuare) datoria publica a Romaniei.
Ionut Dumitru, presedintele Consiliului Fiscal
1. Anticipam un curs apropiat de 4,6 lei/euro in urmatoarele 3-6 luni. Aceasta prognoza ia in calcul un mediu international care va continua probabil sa ramana tensionat, pe fondul crizei datoriilor suverane din zona euro si un mediu politic local care se va mentine probabil incert cel putin pana la alegerile generale programate pentru sfarsitul anului 2012.
Cei doi factori vor conduce probabil la intrari de capital modeste, care, cumulate cu un necesar de finantare extern al economiei relativ ridicat (deficitul de cont curent este inca relativ ridicat, desi a fost ajustat semnificativ in ultimii ani), ar putea mentine presiunea pe cursul de schimb.
In acest context, este obligatoriu ca Romania sa atraga capitaluri din strainatate, in primul rand sa absoarba urgent cat mai multi bani din fondurile europene nerambursabile
2. Daca banii sunt mentinuti in moneda in care s-a contractat imprumutul, riscul valutar nu exista. In plus, nu cred ca putem face astfel de calcule, dar fara indoiala, discutam de anumite costuri ale mentinerii unor rezerve de lichiditate.
Rezervele de lichiditate sunt necesare in perioade de volatilitate ridicata in pietele financiare, ele avand rolul de protectie impotriva unor socuri adverse.
Vlad Muscalu, senior economist ING Bank
1. Fiind probabil ca luptele politice sa continue in urmatoarele luni si pe masura ce ne apropiem de alegeri, cand e posibil sa asistam si la o crestere a promisiunilor populiste, ne asteptam ca moneda nationala sa se deprecieze.
Prognozam ca rata de schimb euro-leu sa se situeze in trei luni la 4,7 lei/euro, iar in sase luni la 4,9 lei/euro.
2. Dobanda pare relativ ridicata chiar daca am ignora deprecierea din ultimele luni a leului in fata dolarului american.
In conditiile actuale din piata din Romania s-ar fi putut imprumuta suma contractata la inceputul anului la un cost de aproximativ 5,5%, semnificativ mai scazut fata de costul actual de 6,7%.
Mai mult, o parte din suma atrasa pare ca a fost folosita pentru a limita cresterea randamentelor titlurilor de stat in moneda nationala, insa aceasta nu pare cea mai eficienta abordare in conditiile in care finantarea externa a fost atrasa la un cost mai ridicat.
Radu Craciun, director general adjunct Eureko
1. Anticipez ca in perioada urmatoare agitatia politica va continua, ceea ce va fi de natura sa puna presiune pe cursul de schimb. Sper ca BNR sa nu sacrifice nivelul dobanzilor de dragul cursului si sa sacrifice implicit sansele unei reluari timide a creditarii economiei. Chiar si dupa alegerile generale, cursul ar putea sa isi revina doar in masura in care lupta intre palate va inceta si noul guvern se va focaliza pe masuri economice lasand deoparte luptele politice sterile.
2. Cred ca lucrurile ar trebui privite in alt mod. “Buffer”-ul este o rezerva la care se apeleaza in caz de forta majora. Fara existenta lui, profilul de risc al Romaniei ar fi mai mare si, ca urmare, si costurile de finantare. Deci utilitatea buffer-ului este legata de economia pe care o facem la serviciul datoriei prin existenta lui. In ceea ce priveste dobanda estimata in lei pentru obligatiunile americane, chiar daca matematic ea este corecta, in termeni de cash flow lucrurile se intampla diferit. Plata dobanzii se face din detinerile de dolari, nu din lei, motiv pentru care, deocamdata, deprecierea leului fata de dolar nu se resimte in costul cash al datoriei. Riscul valutar exista insa si el, este legat mai degraba de evolutia pe termen mediu a cursului.
