Facilitati fiscale, dereglementare si reducerea impozitarii fortei de munca – planul Germaniei pentru stimularea cresterii economice in zona euro.
Aflati intre ciocanul pactului fiscal si nicovala cresterii economice in suferinta in zona euro, ministrii de finante europeni au incercat saptamana trecuta sa identifice solutii pentru a stimula PIB-ul fara a afecta programul de austeritate. O solutie nesperata a venit din partea Germaniei, care propune infiintarea de zone economice speciale la periferia zonei euro, menite a atrage investitori prin facilitati fiscale si dereglementare
Germania a fost perceputa pana in prezent, de piete, dar mai ales de ceilalti oficiali europeni drept principalul dusman al cresterii economice in zona euro. Incapatanarea cu care a sustinut austeritatea la nivel european, motivata de teama istorica a nemtilor de inflatie si de conservatorismul oficialilor germani, in special cei ai Bundesbank, au transformat Germania intr-o adevarata sperietoare pentru investitorii dependenti de stimulii monetari ai BCE si pentru ceilalti politicieni europeni, in special cei aflati in campanii electorale.
De aceea propunerea Berlinului, prezentata vinerea trecuta in “Der Spiegel”, privind formarea unor zone economice “defavorizate” la periferia zonei euro, a surprins pe toata lumea. Potrivit publicatiei germane, planul executivului de Berlin contine sase puncte menite a stimula cresterea economica in Europa. Pe langa acordarea de facilitati fiscale si impunerea de reglementari favorabile mediului de afaceri, Berlinul mai propune si infiintarea unui Fond similar Fondului Treuhand, creat in momentul reunificarii Germaniei, prin care s-au vandut majoritatea companiilor de stat detinute de fosta Germanie de Est.
De asemenea, planul vizeaza impunerea sistemului german de educatie dual in restul Europei, care combina educatia practica din scolile cu invatamant vocational cu efectuarea de stagii de ucenicie la companii din domeniu pentru a combate nivelul ridicat de somaj in randul tinerilor din statele europene.
Relaxarea pietei muncii
Tot in vederea combaterii somajului, Berlinul mai propune adoptarea de masuri de relaxare a pietei muncii, similare celor luate de guvernul german, inclusiv facilitarea disponibilizarii angajatilor permanenti, dar si micsorarea impozitarii fortei de munca, pentru a imbunatati relatia angajator – angajat.
Problema pe care o ridica planul german ramane insa aceeasi: toate masurile propuse implica o depreciere a pozitiilor fiscale ale statelor respective si o abatere de la austeritate. Atat facilitatile fiscale acordate investitorilor, cat si reducerea impozitarii fortei de munca implica, pe termen scurt cel putin, o scadere a veniturilor statelor respective.
In plus, in cazul investitorilor din zona euro, masura, chiar daca va avea succes, va conduce nu la o suplimentare a investitiilor, ci mai degraba la o relocare a lor. Ramane de vazut cat de atractive vor fi facilitatile acordate, dar si cat de mult va scadea costul relativ cu forta de munca, pentru ca o companie sa-si mute activitatea din Germania, de exemplu, in Grecia sau Spania si daca eventualele beneficii vor acoperi riscul investitional in astfel de state.
Santajul social-democratilor
Surprinzatoarea propunere a Berlinului poate fi explicata si prin presiunile din ce in ce mai ridicate la care este supus guvernul german pe plan intern. Dupa modelul presedintelui francez Francois Hollande, si liderul grupului parlamentar al Partidului Social Democrat german (SPD), Frank-Walter Steinmeier, a conditionat votul acordat pactului fiscal de adoptarea unor masuri de crestere economica la nivel european.
Pactul semnat pe 25 martie la nivel european nu a fost inca ratificat de Buntestag. “Fara impozitarea pietelor financiare, fara stimularea investitiilor sau fara majorarea puterii de creditare a Bancii Europene de Investitii (BEI), SPD nu va urma calea guvernului federal, si nu va vota Pactul”, a declarat Steinmeier, citat de “Der Spiegel”.
Chiar daca a mai solicitat infiintarea unui Fond de plata a datoriilor la nivel european, Steinmeier a ramas pe o pozitie similara celei a cancelarului Angela Merkel pe tema emisiunii de eurobonduri, pentru care face lobby noul presedinte francez. Acestea ar putea fi introduse, in opinia social-democratului german, doar daca “vor fi acceptate conditii stricte si vom avea o politica economica si financiara armonizata la nivel european”.
Cu numai o zi inainte, Angela Merkel declarase ca euroobligatiunile nu ar fi o solutie care sa contribuie la cresterea economica in zona euro, contrazicandu-l, inaintea summit-ului informal al UE, pe presedintele Frantei, Francois Hollande, care sustinea aceasta idee. “Euroobligatiunile nu contribuie la relansarea cresterii economice”, a declarat Merkel, subliniind ca aceste certificate ar intra in contradictie cu stipularile tratatelor europene.
Mediul de afaceri german intra in depresie
Increderea mediului de afaceri german s-a prabusit in mai, iar sectorul industriei prelucratoare s-a contractat, intrucat dificultatile din zona euro au nelinistit firmele, amenintand cu sfarsitul izolarii celei mai mari economii europene fata de problemele din uniunea monetara, sustine Reuters.
Indicatorul Ifo, calculat pe baza unui sondaj la care participa circa 7.000 de companii, a scazut de la 109,9 puncte in aprilie la 106,9 puncte in mai. Scaderea a depasit cu mult si cele mai pesimiste estimari, fiind primul declin incepand din octombrie si cel mai puternic din august. Datele anuntate de Ifo au impins euro la 1,2515 dolari, minimul a 22 de luni.
Indicatorul compozit Purchasing Managers’ Index (PMI), pentru industria prelucratoare si servicii, a scazut in Germania de la 50,5 puncte in aprilie la 49,6 puncte in mai, potrivit datelor publicate joi de firma Markit Economics.
“Companiile germane s-au trezit la realitate: insule ale fericirii pot exista, dar insule economice in zona euro nu prea. In ultimele cateva luni parea ca indicele Ifo indica asteptari de crestere prea pozitive. Datele Ifo de astazi (joia trecuta – n.r.) au corectat aceasta imagine dintr-o data”, a afirmat Carsten Brzeski, analist la birourile ING din Bruxelles.
Planuri de urgenta pentru iesirea Greciei din zona euro
Ministrul belgian al finantelor, Steven Vanackere, a confirmat, potrivit Reuters, ca statele din zona euro elaboreaza planuri de urgenta pentru eventualitatea in care Grecia ar iesi din uniunea monetara, desi toata lumea spera ca nu se va ajunge la aceasta situatie.
Intrebat inaintea summit-ului UE de la Bruxelles daca exista planuri de urgenta pentru situatia in care Grecia ar parasi uniunea monetara, Vanackere a raspuns: “Toate planurile pentru cazul Greciei se leaga de un singur lucru: orice guvern trebuie sa fie pregatit chiar si pentru ceea ce incearca sa evite”.
“Trebuie sa mentinem eforturile pentru evitarea iesirii Greciei din zona euro, dar acest lucru nu inseamna ca nu ne pregatim pentru o astfel de eventualitate”, a spus el.
Anterior, ministerul elen al finantelor negase “categoric” zvonurile care circula in cadrul Eurogrup conform carora s-ar fi convenit pregatirea planurilor pentru eventuala sa iesire din uniunea monetara.
Asiguratorii din Spania si Italia, supraexpusi pe Grecia
Asiguratorii din Spania si Italia vor fi afectati mai grav decat companiile de profil din restul Europei daca Grecia va pleca din zona euro, sustine Fitch, intrucat detin obligatiuni suverane mai riscante.
Daca Grecia va iesi din uniunea monetara, Fitch va pune sub supraveghere cu implicatii negative ratingurile companiilor de asigurari din Spania si Italia, inclusiv ale Generali si Mapfre, potrivit agentiei de evaluare financiara.
“Asiguratorii italieni si spanioli sunt cei mai expusi la un exit al Greciei din zona euro, prin efectul de contagiune pe care il poate avea asupra obligatiunilor suverane ale Italiei si Spaniei, precum si ale bancilor”, a afirmat Federico Faccio, analist la Fitch.
Iesirea Greciei din zona euro va urca probabil randamentul obligatiunilor Spaniei si Italiei si ale altor state indatorate din zona euro, din cauza temerilor ca si ele vor fi nevoite sa renunte la moneda unica.
O evolutie similara este anticipata si in cazul obligatiunilor bancilor tarilor afectate, multe dintre ele fiind dependente de sprijin de stat.