Laurian Lungu apreciaza ca prin adoptarea unor masuri structurale care sa vizeze imbunatirea radicala a mediului de afaceri, veniturile la buget ar creste
Interviu cu Laurian Lungu, analist independent.
Laurian Lungu este membru al Welsh Institute for Research in Economics and Development din anul 2001. El este, de asemenea, membru al Institutului de Cercetari Macroeconomice din Liverpool si al Institutului „Julian Hodge” din Cardiff. Lungu detine diplome de masterat si doctorat obtinute la universitatile din Liverpool si Cardiff.
In interviul acordat revistei „Finantistii”, Laurian Lungu apreciaza ca o tinta de deficit structural de 0,5% din PIB poate parea prea redusa, dar, prin adoptarea unor masuri structurale care sa vizeze imbunatatirea radicala a mediului de afaceri, veniturile la buget ar creste, ceea ce ar micsora presiunile generate de indeplinirea tintei de deficit. El sustine ca instabilitatea legislativa este un factor mentionat adeseori de investitori ca o frana in calea alocarii de fonduri catre Romania, schimbare impredictibila a legislatiei fiscale, uneori retroactiv, introducand un element de incertitudine major in procesul decizional al agentilor economici. Lungu conchide ca majorarea TVA este un exemplu de masura ineficienta, deoarece a dus la reducerea semnificativa a ratei de colectare. Analistul subliniaza ca scaderea CAS este de dorit, dar ridica intrebari legate de asigurarea surselor alternative de finantare de la buget, ceea ce forteaza regandirea structurii cheltuielilor, implicit a celor cu salariile, dar si a celor din sanatate si invatamant
Avand in vedere complexitatea calcularii deficitului structural si faptul ca trebuie sa se inscrie intr-o limita bine delimitata in timp, nu era firesc ca inainte de reintregirea salariilor sa fie luate masuri care sa vizeze imbunatatirea mediului de afaceri?
Controlul asupra nivelului deficitului trebuie sa fie un obiectiv in sine. Acesta va trebui sa se realizeze printr-un management adecvat, atat al veniturilor, cat si al cheltuielilor bugetare, astfel incat fluctuatiile in economie sa nu pericliteze depasirea tintei de deficit asumate. Provocarea este de a reusi atingerea acestor tinte in mod consecvent, in timp. Si aici, desigur, un rol important il au factorii care conditioneaza performanta economiei, ca si stabilitatea legislativa, guvernanta corporatista sau performanta mediului de afaceri, pe ansamblu. De exemplu, pentru Romania o tinta de deficit structural de 0,5% din PIB poate fi prea redusa in structura curenta a cheltuielilor bugetare. Insa, prin adoptarea unor masuri structurale care sa vizeze imbunatatirea radicala a mediului de afaceri, veniturile la buget ar creste, ceea ce ar reduce mult din presiunile indeplinirii tintei de deficit.
Apreciati ca este necesara o armonizare intre politicile monetare, fiscale si cele structurale?
Evident ca trebuie sa existe o coordonare intre politica fiscala si cea monetara pentru ca eficienta politicilor economice sa fie cat mai mare. Schimbarile de politici structurale in anumite sectoare economice pot altera echilibrul intre cerere si oferta si, implicit, atat nivelul preturilor, cat si cel al productiei. Din aceasta perspectiva este firesc ca mix-ul de politici monetar-fiscale sa tina cont si de orientarea politicilor structurale in economie.
Ce conditii trebuie indeplinite pentru ca aceasta armonizare sa aiba loc in mod real?
De regula, exista conditionalitati, atat de ordin extern, cat si intern. La nivel intern vointa politica joaca un rol important in eliminarea unor astfel de restrictii. Insa, dincolo de acest aspect, este nevoie de imbunatatirea capacitatii de analiza. Dezbaterea pe subiectele de interes major, cum ar fi efectul anumitor masuri in economie, schimbari de taxe si impozite de exemplu, adoptarea monedei euro, adoptarea pactului fiscal etc. Acestea trebuie sa se faca la un nivel profesional, cu examinarea serioasa a implicatiilor pe termen lung pentru economie.
Considerati ca masurile care trebuie luate pentru gestionarea economiei trebuie sa aiba o anumita secventialitate?
As spune mai degraba o prioritizare. In general, implicatiile unor politici economice intr-un sector au efecte aproape simultane in diverse alte sectoare. Implicit, acestea afecteaza si comportamentul agentilor economici. Insa de multe ori masurile trebuie gandite in ansamblul lor si aplicate simultan. Astfel, efectele lor in economie pot fi complementare.
In ce masura modificarile ad-hoc aduse Codului Fiscal, corespunzatoare unor interese politice de moment – cum s-a intamplat, de pilda, la jumatatea exercitiului fiscal 2010, cand guvernul s-a trezit sa mai ceara impozite pentru case si masini prin ordonanta de urgenta dupa ce oamenii le terminasera de achitat in martie si beneficiasera si de o bonificatie -, sunt de natura de a contribui la un mediu de afaceri capabil sa genereze crestere economica?
Aceasta este o practica nefericita. Instabilitatea legislativa este un factor mentionat adeseori de investitori ca o frana in calea alocarii de fonduri catre Romania. Aceasta practica a schimbarii intempestive a legislatiei cu efecte fiscale, uneori retroactive, asupra agentilor economici introduce un element de incertitudine major in procesul decizional al acestora.
E firesc sa fie impuse pe proprietate taxe in crestere, in conditiile in care activele imobiliare se plaseaza pe un trend de depreciere?
Inerent, activele imobilare sufera un proces de depreciere. Am putea vorbi de nivelul taxelor si impozitelor raportat la valoarea de piata a activelor imobiliare. Evident, depinde de modul de stabilire a acestora, daca sunt procent dintr-o valoare sau o suma fixa in lei. In ultimul caz va fi necesara o reevaluare a nivelului taxelor si impozitelor care sa tina pasul cu inflatia.
Ati fost de acord cu faptul ca e necesara o anumita secventialitate, pe care ati numit-o, mai exact, prioritizare. Acest fapt se refera la elementele de fiscalitate, respectiv accize, TVA, CAS, precum si la politica salariala?
Sunt de parere ca abordarea intregii structuri a veniturilor (si cheltuielilor) bugetare sa se faca pe ansamblu. Exista analize, calcule si previziuni ce ar putea ajuta factorii decizonali sa ia masuri potrivite, pentru a eficientiza atat nivelul colectarii veniturilor bugetare, cat si pe cel al cheltuielilor. De exemplu, cresterea TVA a dus la o scadere majora a ratei de colectare. Este clar ca in aceasta privinta ce poate vorbi de ineficienta. Scaderea nivelului CAS este necesar, insa ridica intrebari legate de asigurarea surselor alternative de finantare de la buget. Acest fapt forteaza regandirea structurii cheltuielilor, implicit a celor cu salariile, dar si a celor din sanatate, invatamant, pentru a asigura o calitate corespunzatoare a acestor servicii.
Cum comentati faptul ca salariatilor le raman, dupa plata taxelor, mai putini bani sa aloce pentru celelalte cheltuieli decat pensionarilor? Considerati ca ar trebui sa existe o corelatie intre productivitate si remuneratie?
Probabil ca aceasta situatie este valabila pentru unii salariati si unii pensionari. Evident ca vor fi mereu pensionari care vor avea un nivel al pensiei mai ridicat decat unele persoane care sunt inca active. Insa acest lucru depinde, in mare masura, de diferentele existente in calificarea profesionala. Bineinteles ca trebuie sa existe o legatura intre productivitate si salarii, este legatura fundamentala pe care se bazeaza functionarea pietelelor competitive.
In ce masura politicile de stat in ceea ce priveste pensiile sunt corelate cu pozitia sistemului privat?
Romania are o problema structurala majora cu piata fortei de munca. Rata de dependenta (numarul de pensionari raportat la numarul de angajati in economie) este supraunitara, in contrast cu nivelul observat in alte tari. De aici apar o multime de probleme legate indeosebi de finantarea sistemului de pensii public. Sistemul privat de pensii pare sa fie un pas inainte – in sensul ca ar putea rezolva partial acest aspect -, insa randamentele viitoare ale activelor acestora sunt supuse unui risc crescut. Acest fapt se observa cel mai bine in tarile care au implementat printre primele acest sistem, precum Olanda sau Marea Britanie, si unde randamentele viitoare ale investitiilor acestora au scazut puternic ca efect al crizei financiare.
